Colcăie vipere pe tronuri înalte
Scuipând venin și duhoare
Gloatele-n vrie pândesc să asalte
Aspidele conducătoare…
Lehamitea stă în gât la tot omul
Sângele… stă și el… să curgă
Astăzi pe om îl conduce …neomul
Și suferința e cruntă!!!
Azi… nici să strigi… nu mai poți
Că un pumn de fier îți sfârtecă gura
În noianul de trădători și de hoți
Omul se-nfrățește cu ura!!!
E haos… și colcăie șerpii din plin
Curg fluvii de venin și de fiere
Trăim asistând la al lumii declin
Și-apoi o vedem cum că… piere…
Cu durere surdă, nemângâiată,
Pr. Andrei
.
.
.
.
