Poporul meu cel necăjit
Pe ce cărări am bântuit
Prin care mlaștini de păcat
Am tot căzut și ne-am spurcat
De-ajuns-a Cel ce ne-a zidit
Și pentru noi S-a răstignit
Să ne-nconvoaie azi spinarea
Ca să oprească desfrânarea
Vărsând pe noi cupa urgiei
Plesnindu-ne cu vergile mâniei ?!
De ce atâta ne mirăm
Și vinovați toți căutăm
În jur, în ceilalți, în oricare
Și nu în noi, în fiecare?
Cine în pântec n-a ucis
Prunc nenăscut, din cer trimis?
Cine, pe pruncul cel născut,
L-a educat cum Domnu-a vrut?
Cine n-a făcut trupul zeu
Dându-i de toate, și la greu?
Cine-n aproapele-a lovit
Și doar pe sine s-a iubit
Și a trăit doar cum a vrut
Și poftele și le-a făcut?
Câți își cunosc astăzi credința
Și-s ortodocși cu toată ființa?
Câți cred că Domnul e departe
Și nu se tem deloc de moarte
Sperând că vor trăi în veci?
Câți suntem ortodocși, dar seci?
Ne temem azi de-mbolnăvire
Bolnavi fiind de neiubire!
Ne temem pentru trupușor
Dar gândul e neveghetor
Uitând, sărmanul omuleț
Că sufletul e mai de preț
Mai scump ca trupul cel de tină
Fiindcă-i fărâmă din Lumină !
Și-și pune, biata creatură
Mânuși și mască pe figură
Și trupul iar schimonosește
Și sufletul iar pângărește
Din nou uitând, biata țărână
Nădejdea-n Domnul să și-o pună
Că numai EL are „vaccinul”
Care-o să stăvilească chinul
Și numai EL poate s-oprească
Molima asta diavolească
Ce nu pândește altceva
Decât CREDINȚA să ne-o ia !
De-aceea, pe-ocolite vin
BISERICA, odor creștin,
S-o pângărească, să ne-o ia
Că doar așa ne-or termina !
– Creștine, în genunchi să cazi
Și pune început de azi
La rugăciune și-umilință
Pune-nceput de pocăință !
Dă masca jos de pe figură !
Mărturisește cu-a ta gură
Că am păcătuit din greu
Dar vrem să fim cu DUMNEZEU !
Că ne vom ridica de jos
Spre-a ne ierta DOMNUL HRISTOS !
Că noi BISERICA n-o dăm
Doar lui HRISTOS ne închinăm !
Nu vrem războaie, stăm cuminți
Copiii-i vrem lângă părinți
Pe DOMNUL s-așteptăm curați
Toți botezați, NU vaccinați !
.
Paraschiva Rădoi
