Oamenii mării sunt doar….
Ai mării… numai ai ei…
Oameni aleși, deprinși cu furtunile,
Oameni aspri, crescuți de talazuri..
Uriașe… pe punți de corăbii
Oameni cu trăsături proeminente
Cu frunți brăzdate… de istorii…
și de întâmplări… marine…
Oameni cu privire ageră,
Scrutătoare, mereu pregătiți
…să biruie marea…
Oameni crescuți în miros…
..de frânghii ude, ce au ca mamă… marea…
Iar ca tată… echipajul…
Oameni hotărâți, fără frică,
În fața cărora tremură și tridentul
Lui Poseidon, zeul-diavol al mării învolburate…
Oameni tăcuți… care spun multe,
Numai privindu-i…oameni nemângâiați…
Oameni în fața cărora marea își pleacă valurile,
Iar vântul duce mai departe
Povestea lor, nespusă printre oameni…
Oameni care nu se îngroapă în cimitire
…ca oamenii…
Ci se îngroapă în calele navelor,
Atunci când se scufundă
Iar catargele-cruci le ocrotesc
Somnul de veci… pe fundul oceanului…
Oamenii mării… cununați cu marea
Chiar și în moarte…
Cu o dragoste aparte pentru mare și oamenii ei,
Pr. Andrei
