Noi suntem undeva. În iarba moale,
În spicul copt, în ţarina fierbinte,
În munţii cu mândrele poieni la poale,
Noi n-am murit de tot, luaţi aminte!
.
Noi stăm şi astăzi strajă-ndelungată,
Sus, sus, la ale veşniciei porţi,
Să aducem iarăşi jertfă neîntinată,
Luaţi aminte, noi nu suntem morţi!
.
Când treceţi albe drumuri prăfuite
Care strălucesc în soare, luaţi aminte,
Păşiţi încet, cu rugi în gând rostite!
Căci nu călcaţi decât pe oseminte.
.
În smalţul florilor când străluceşte
Cu boabe mari de rouă sau de ploi,
Sclipirea lui de noi vă aminteşte,
De câte ori am plâns acolo noi.
.
Priviţi cu teamă sfântă crucea mică,
Pierdută undeva în ţintirim,
Fără de cea mai mică floricică,
Veţi înţelege-atunci că noi trăim.
.
Sus, sus, deasupra ţării undeva,
E cerul numai aur şi mătăsuri,
Cu nori strălucitori de catifea,
Şi-ntinderea lui nu mai poţi s-o măsuri.
.
Acolo-i veşnic zvon de rugăciuni
Şi zvon de aripi mari de heruvim.
Învăluiţi în dragoste trăim,
Cu capetele-ncinse de cununi.
.
Cum stăm noi jertfă lângă Dumnezeu,
Din noi se-nalţă flacăra cea vie,
Prin care-n ceruri amintim mereu
Că este pe pământ o Românie.
.
Şi dacă neamul plânge în nevoi,
Noi stăm de veghe sus necontenit
Şi cerem izbăvire pentru voi,
Căci numai pentru asta ne-am jertfit.
.
De-aceea, capul sus vi-l ridicaţi,
Tu, frate, soră, mamă şi părinte,
Aveţi mijlocitori pe fii şi fraţi.
Nu! Noi nu suntem morţi, luaţi aminte!
.
.
                                                Maica Teodosia / Zorica Laţcu