Acești Mucenici ai lui Hristos au pătimit pe vremea lui Maximian împăratul și a dregătorului împărătesc Evtolmie, trimis, din Nicomidia, cu poruncă de a prinde și ucide pe toți, care s-ar dovedi că se închină  lui Hristos. Acolo, în Nicomidia, Evtolmie, a găsit atât de mulți credincioși ai Domnului Hristos, încât s-a înspăimântat. Că se afla pe atunci, în împărăteasca cetate Nicomidia, un ucenic al lui Hristos, Agatonic, care întorcea pe mulți de la păgânătatea idolească, și-i aducea la Hristos. Până și cârmuitorul împărătesc al acestor ținuturi avea lângă el, ca duhovnic al său, pe Agatonic și se închina cu multă evlavie lui Hristos.

Multă vreme s-a frământat dregătorul Evtolmie, văzând că însuși cârmuitorul se află printre creștini, dar, în cele din urmă, s-a hotărât să-l prindă, atât pe cârmuitor, cât și pe duhovnicul său Agatonic, și, de asemenea și pe alți creștini, printre care se aflau Teoprepie, Achindin și Severian. Cu toții au fost aruncați în temniță. Mergând, apoi, în ținuturile Pontului, pentru uciderea creștinilor, Evtolmie a călătorit cu corabia și a ajuns la locul care se numea Carpin. Acolo, a aflat pe Zotic cu ucenicii lui, mărturisind pe Hristos. Deci, i-a osândit pe ucenici la moarte pe cruce, iar, pe Zotic, luându-l cu sine, s-a întors în Nicomidia. Acolo l-a legat alături de Agatonic și de ceilalți creștini, între care erau Teoprepie, Achindin și Severian și i-a dus în Tracia, unde venea și împăratul, ca, acolo, să judece pe Sfinți.

Deci, după oarecare timp, au fost scoși din temniță și au fost bătuți cumplit și au pornit, apoi, la drum. Dar calea fiind lungă și grea, creștinii care aveau răni și erau slăbiți de suferință, și-au dat duhul pe drum, primind lovituri de moarte. Așa au fost Sfinții Zotic, Teoprepie, Achindin și Severian, care au mărturisit pe Hristos cu îndrăzneală. Cu mare greutate a ajuns Sfântul Agatonic și cârmuitorul, împreună cu ceilalți creștini, în Silivria, unde se afla împăratul. Iar acesta, văzând că nici un chin nu poate îndupleca pe creștini să se lepede de Hristos, a dat judecată de moarte, să li se taie capetele, pentru Hristos, Domnul nostru. Și așa s-au învrednicit a primi cununa muceniciei.

Întru această zi, cuvânt despre un sihastru, care s-a jurat față de dracul.

    A fost, în muntele Eleonului, un stareț sihastru, foarte nevoitor și se lupta cu el dracul desfrânării. Iar, într-o zi, dracul a năvălit asupra lui foarte tare. Deci, a început starețul a se tângui și a zice dracului: „Până când mă vei chinui pe mine? Ai îmbătrânit împreună cu mine”. Apoi, i s-a arătat lui dracul, la vederea ochilor, și a zis bătrânului: „Jură-te mie, bătrâne, că nu vei spune nimănui ceea ce vreau să-ți spun ție, și, după aceea, nu mă voi mai lupta cu tine”. Și i s-a jurat lui starețul, zicând: „Nimănui nu voi spune, așa mă jur pe Cel ce locuiește întru Înălțime, că nu voi spune nimănui, orice îmi vei spune mie”. Deci, a zis lui dracul: „Să nu te închini la această icoană și, apoi, nu mă voi mai lupta cu tine”. Dar, icoana era a Preasfintei, Stăpânei noastre de Dumnezeu Născătoare și Pururea Fecioară Maria, care a născut pe Domnul nostru Iisus Hristos. Și a zis sihastrul către dracul: „Depărtează-te de la mine, ca să nu te mai văd”. Și, îndată a pierit dracul.

Iar, a doua zi, a mers sihastrul la Teodor Sicheotul și i-a spus lui toate cele ce i se întâmplaseră. Deci, a zis starețul către sihastru: „Cu totul ai fost batjocorit, de vreme ce te-ai jurat dracului și este bine că ai mărturisit. Că, mai bine ți-ar fi fost ție să fi intrat în vreo cetate și să nu fi lăsat nici o desfrânată, decât să te lepezi de cinstirea icoanei Domnului nostru Iisus Hristos și a Preacuratei Maicii Lui”. Apoi, întărindu-l pe el și întemeindu-l cu mai multe cuvinte, s-a dus la locul său. Iar dracul s-a arătat, iarăși, sihastrului și i-a zis lui: „Oare, cum te-ai jurat mie, că nu vei spune nimănui și, iată, ai spus călugărului aceluia? Dar, să știi că vei fi judecat în ziua judecății, ca un călcător de jurământ”. Și, răspunzând, sihastrul i-a zis lui: „Știu că m-am jurat, însă, Stăpânului și Făcătorului meu m-am jurat, iar, pe tine, ticălosule, nu te voi asculta”. Și a fugit dracul rușinat de la el. După aceea, s-a ușurat starețul de război, și, cealaltă vreme a vieții, plăcându-I lui Dumnezeu s-a mutat la Domnul. Dumnezeului nostru, slavă!

 

 

 

 

 

.